I moved!
– Never Sleep Again – o bijuterie de cronica care analizeaza obiectiv si onest intreaga serie in patru ore de interviuri cu toti cei care au lucrat la vreunul din cele 8 filme canonice – de la insusi Wes Craven, toti regizorii, producatorii, scenaristii si cosmeticienii pana la extras-ul care urla cand autocarul pica in gol la sfarsitul lui Freddy’s Revenge si blonda superba cu bustul pe masura din Dream Warriors care incearca sa-l seduca pe Joey. Pe langa documentarul in sine mai sunt si alte patru ore de suplimente, aducand totalul la opt ore de bunatati ilariante si nostalgice. Mai distractiv decat His Name Was Jason (de la aceeasi echipa de productie) si Lucio Fulci Remembered combinate, rivalizand entuziasmul aratat la Lord of the Rings Special Extended Edition. Astept nerabdator urmatorul lor proiect. Propun Critters. Sau The Howling. Macar Hellraiser.
– My Soul To Take – groaznic. Dupa documentarul susmentionat m-am gandit sa incerc si mizeria asta, prima tentativa la scenariu si regie in 15 ani a lui Wes Craven, asta venind dupa singurul din celelalte 27 de filme ale lui care chiar mi-a placut – New Nightmare. Poveste imbecila, mai rau ca-n Venom chiar, actori oribili, regie proasta, zero atmosfera, zero originalitate. Mai exact, ca aproape orice alt film de-al sau. Nu inteleg cum mai poate primi finantare dupa cantitatea colosala de gunoi pe care o scoate. Ar trebui sa-si schimbe numele, nu merita sa stea intre monstrii sacri precum Carpenter si Cronenberg.
– Inca o sesiune terminata cu brio! Doua luni groaznice, mult prea multe tratate de disecat pentru gustul meu. Spre deosebire de anii trecuti, rasfatul de anul asta va fi pur spiritual: o saptamana de lectura si o zi de sarbatorit, apoi inapoi la minele de carbuni de pe 28.
– Cu vazutul am stat respectabil, insumand mai bine de 45 de sezoane in ultimele trei luni, cu consola binisor, terminand cam doua duzini de jocuri, dar lectura am neglijat-o cu desavarsire. Asta se va schimba, planul pentru urmatoarea saptamana il reprezinta doua trilogii – First Law si Mistborn, pipaite si rasfoite de numeroase ori, niciodata incepute cum trebuie. Astazi insa m-am tinut ocupat cu primul meu steampunk:
– Mark Hodder – Burton and Swinburne in the Strange Affair of Spring-Heeled Jack – o lectura extraordinara ce imbina cu succes fictiune istorica, detectiva si stiintifica. Colectia de personaje e redutabila (Burton, Swinburne, Darwin, de Sade, Palmerstone, Wilde samd), acestea comportandu-se adorabil de diferit fata de contextul istoric, participand intr-o lume surprinzator de diferita de cea reala (nu se observa doar prezenta tehnologiei prin abur, ci cu totul alte concepte/filozofii/norme de organizare a claselor), prin actiuni pe cat de demente (“Of course! Exactly that! Fuck yourself into existence!”) pe atat de ilariante (“Message from the stinking Prime Minister’s Office”, it cackled. ” You are requested to attend that prattle-brain Lord Palmerston at 10 Downing Street at nine o’clock in the morning. Please confirm, arse-face. Message ends.”). Incepe banal, primul fir de poveste ivindu-se abia pe la pagina 50, dar te rasplateste cu varf si indesat. N-am fost surprins atat de placut de la The Amazing Adventures of Kavalier & Clay incoace. O lectura recomandata care merge ca unsa pe un fundal de Kamelot si Poets of the Fall.
1/ Mine, mine, all mine! My precious!
2/ Nu mai imi trebuie alte carti, acesti mamuti mirobolanti ma-ncanta ceva de speriat. Necro, ca a venit mai devreme, a fost mangaiat, pipait, rasfoit si citit cu asa placere ca nicio alta carte din biblioteca mea gargantuana.
3/ Multumiri, laude si primul meu nou-nascut la Oana si Silviu. Ole™.
Ca orice istorie care se respectă și care nu se prostituează la fiecare colț de bulevard, istoria cinema-ului are și ea reprezenații ei de seamă, figurile ei emblematice, vârfurile ei de lance în fața cărora codu cavaleresc te obligă să te înclini și să pupi țărâna…dar în ciuda elogiului frate cu cerul și a râurilor de critici orgasmice sunt unele filme mega-cunoscute, în delir apreciate, spasmodic ridicate în slăvi care pur și simplu nu ne ajung la corason, nu se gâdilă la balamale și de care ni se face chiar lehamite, de la atâta înghițit în sec ne adunarăm 16 bloggeri să vă destănuim cele mai tainice frustrări, să vă spunem care sunt cele mai cele filme (că așa zice restu lumii) care ne sunt atât de nesuferite și mai ales de ce, enjoy
![]()
Filmul-eveniment al lui Gaspar Noe “Enter de Void” e pentru mine un experiment respingator cu Read the rest of this entry »
Stand Up And Fight
Relationships don’t work the way they do on television and in the movies. Will they? Won’t they? And then they finally do, and they’re happy forever. Gimme a break. Nine out of ten of them end because they weren’t right for each other to begin with, and half of the ones who get married get divorced anyway, and I’m telling you right now, through all this stuff, I have not become a cynic, I haven’t. Yes, I do happen to believe that love is mainly about pushing chocolate covered candies and, y’know, in some cultures, a chicken. You can call me a sucker, I don’t care, because I do believe in it.
Bottom line is: it’s couples who are truly right for each other wade through the same crap as everybody else, but the big difference is they don’t let it take them down. One of those two people will stand up and fight for that relationship every time. If it’s right, and they’re real lucky, one of them will say something.
O provocare delicioasa via Alin via Cristina via Luka via Marian via Ancutza via Adina via Diana via Richie via Factoria via Mircea: 10 filme obscure pe nedrept. Exista vreunul necunoscut cititorilor mei abili? Identificati-le.
- Der Blaue Engel
- Stranger on the Third Floor
- The Curse of the Cat People
- Blood and Black Lace
- Seul Contre Tous
- Onibaba
- Navajo Joe
- Night of the Lepus
- Five Fingers of Death
Se pare ca avem un castigator al obscuritatii – Five Fingers of Death – o bijuterie wushu a fratilor Shaw pe care Tarantino a numit-o ca fiind filmul sau favorit #11. Mie unul mi se pare sub Five Element Ninjas, Five Tough Guys si Five Shaolin Masters, toate vast inferioare lui Five Deadly Venoms, dar asta sunt doar eu. In orice caz, toate-s recomandate cu afectiune.
Later edit: jocul apare oficial abia pe 25. Oopsie, my bad.
Dead Space s-a definit ca fiind un action horror formidabil, in mare parte deoarece povestea era un rehash Alien/The Thing/Event Horizon si gameplay-ul era un Resident Evil 4 imbunatatit. Doi ani mai tarziu si acum am pretentii de la DS2, dar recenta campanie “your mom hates this” m-a facut sa ma indoiesc de el. Cat de mult puteam sa gresesc.

Dupa lungi batalii si timp pierdut cu birocratia prin facultate am aflat in sfarsit ca voi pleca la Roma, la Universitatea Tor Vergata, pentru stagiul Erasmus din anul III. Trei luni fara academie, fara unii cocalari colegi si fara stres cu treziri si program orar, va fi ceva de vis. Itinerariul il voi face cu ajutorul lui Cristi. Totusi, vor fi trei luni. Biletul e gata cumparat pentru 1 Martie, hidden blades are packed, gauntlets at the ready. Si partea cea mai buna? Proful la care am proiectul de cercetare intra in concediu pe 28 Februarie pentru 10 zile, asa ca se anunta cateva zile …. wait for it… le-gen-daaaaaary.
Estoy loco de la alegria!
Metoda perfecta
…de a-ti ruina o zi: intalneste-te accidental cu trei din cele patru persoane care ti-au ruinat anul precedent.
Deseori sunt intrebat de serialul meu preferat si intotdeauna insir Gilmore Girls (S1-3) (pentru dialogul mirobolant si personajele geniale), The West Wing (S1-4)/Sports Night (alternez intre ele, le iubesc la fel de mult si asa cum au aratat episoadele The Sword of Orion/Somebody’s Going to Emergency, Somebody’s Going to Jail, relatiile dulci-amarui nu difera notabil), Deadwood (pentru lumea fascinanta si onestitatea ei brutala), OZ si The Wire.

Zilele astea m-am tinut ocupat revazand o bunatate pe care deseori uit s-o mentionez, in mare parte pentru are momente cand e mai buna decat toate celelalte combinate. In 15 sezoane a trecut prin tot ce se putea imagina, dezvoltand povesti cum nu credeam posibil, adunand 331 episoade si unele din cele mai interesante personaje din medium. Da, a durat o vesnicie (cinci ani) sa ma obisnuiesc cu noua generatie, dar intr-un final i-am iubit pe toti. Inclusiv si in special Morris.


Ole™. Postul lung-asteptat cu toate bunatatile care-au venit in ultima vreme si nu numai. Click aici ca sa downloadati arhiva cu toate pozele sau click mai jos pentru a vedea galeria cu ele. 112 carti in romana (3 imprumutate). 125 carti in engleza (inca 3 de sosit). Cartile din ultimele doua poze, cele de Cook, McCammon si Gaiman, apartin lui Pax, doar momentan poposesc la mine cat sa ma bucur si eu de ele. Read the rest of this entry »



